Umbre

Atâta de singură mă simt încât mă apasă pe oase, pe inimă, îmi înghit greaţa de pe gâtlej. Închid ochii şi simt pleaopele cum îmi tremură nesigure. Vreau să am încredere în mine dar nu pot. Vreau să plâng şi nemeni să nu m-audă. Vreau să scap de nebunia asta care mă paşte şi vrea să mă înghită, să mă facă să dispar, să mă omoare şi să nu mă mai lase să respir. Simt că-mi vine să plâng în cele mai nepotrivite locrui, unde m-ar putea vedea lumea, unde sunt vulnerabilă sub ochii cruzi ai lor.