Dorul - cel mai crunt dintre-ale iubirii.

Nu e corect. Nu e corect ca eu să te iubesc şi tu să fii atât de orb încât să nu vezi că eu te iubesc. Nu e corect. Nu e corect nici că eu sunt un vierme metamorfozat într-o creatură cu principii umane care s-a îndrăgostit pur prosteşte de un drăguţ ca tine. Multe lucruri nu sunt corecte în lume. Aşa cum politica e un lucru total greşit, cum încălzirea globală are un impact foarte neplăcut asupra iernii, aşa cum viaţa unui om atârnă în fiecare zi de un fir de aţă. Ar putea cineva să schimbe soarta omenirii? Evident că nu. Nici marii filosofi ai timpurilor care au încercat să cunoască toate ramurile evoluţiei omului de la apariţie până în prezentul discuţiei nu au rezolvat mare lucru. Nimic nu e concret. Doar ne dăm cum presupusul. Aşa cum nici faptul că iubirea e un joc ce de foarte multe ori are un final trist,tragic,dezamăgitor nu-l poate nega nimeni. Da, te dezamăgeşte şi te face să nu mai crezi în ea. Te face să o înjuri, să o urăşti, să vrei ca ea să dispară, dar oare au toate gândurile astea negative vreun rol? Desigur că cea mai bună soluţie pentru a scăpa de *chinul* iubirii contemporane e să te sinucizi, ori să fugi de acasă, ori să furi/violezi/omori sau cine ştie ce altfel de ispravă. De ce e pentru unii viaţa atât de greu de înţeles? Dar de ce viaţa s-a transformat într-o metodă foarte simplă de a te rezuma doar la principii mediocre de viaţă precum anturajul sau traiul de pe o zi pe alta? De ce refuză toţi să trăiască viaţa frumos? Ah, da, era să uit de faptul că tuturor ne e frică să ne exprimăm un feeling liber, că ne e ruşine bla bla. Da, ne e frică să spunem ce gândim pentru că nu a avut cine să ne predea un curs la şcoală despre asta. Urâm frumosul ÎN ADEVĂRATUL SENS AL CUVÂNTULUI, şi nu mă refer la frumuseţea sânilor unei femei sau ale altor organe de *umplutură*, sau la muşchii parcă desenaţi de un grafician de nuduri ai unui bărbat, mă refer la frumuseţea de a te bucura de viaţă, LA FRUMUSEŢEA DE A ZÂMBI ŞI DE A LE TRANSMITE TUTUROR STĂRILE TALE DE FERICIRE ! NU ! Cum să zâmbeşti unui coleg când te simţi prea superior pentru un asemenea ins, cum să îmbrăţişezi o colegă dezamăgită de nota ei când o consideri o *redusă*, cum să faci toate astea când ne plasăm de unii singuri în anume filiere sociale, ne supranumim *centrul Universului*. Sfârşitul, da, sfârşitul tuturor lucrurilor va fi cel care ne va duce maturizarea la bun sfârşit. Deocamdată, cei ce pot înţelege sfârşitul sunt singurii capabili să se intituleze * maturi * - m-am abătut puternic de la tema subiectului şi o să vă rog să mă iertaţi, dar nu e vina nimănui că iubirea îţi face gândurile să zboare ! 

Tatuaj pe creier.

Ochii mei sunt afumaţi de amintirile cu tine. Dimineaţa când mă trezesc, mă gândesc la visul cu tine. Când staţionez în faţa dulapului, mă gândesc că îmi voi alege hainele speciale pentru tine. Când servesc micul dejun îmi imaginez că te privesc în timp ce citeşti lecţiile pe care nu le-ai învăţat din timp. Când îl observ pe tipul de la meteo anunţând vremea mă gândesc că în locul lui eşti tu explicându-mi cât de mult mă iubeşti. Când alerg după tramvai, mă gândesc că alerg după tine să îţi ofer un ultim sărut. Când ajung la şcoală, mă gândesc că tu vei eşti deja în clasă, aşteptându-mă. Când ajung în clasă, observ că nu eşti acolo şi sper în continoare că vei apărea pe parcursul zilei. Când alerg până la magazin, sper că vei fi acolo să te pot îmbrăţişa. Când ziua de chin şcolar e gata, sper că te voi întâlni din întâmplare în drum spre ieşire, să putem merge împreună până ne vom despărţi. Când aştept tramvaiul sper că vei apărea şi tu, şi vom aştepta tramvaiul împreună. Când mă urc în tramvai, sper că te voi întâlni pe un scaun înăuntru, şi voi putea să mă aşej lângă tine să te ţin de mână până ne vom despărţi. Când urc scările spre casă, sper că te voi întâlni aşteptându-mă în faţa uşii cu un buchet de flori. Când ajung acasă, vreau să-ţi trimit un mesaj, să te salut, dar mă răzgâdesc. Când îmi vibrează telefonul îmi tresare inima sperând că eşti tu. Când îmi fac temele, mă opresc din minut în minut să îmi amintesc de tine. Când ai mei ajung acasă, evit să le vorbesc de teamă să nu-mi citească gândurile. Când mă pregătesc de culcare, mă gândesc la tine. Când pun capul pe pernă, mă gândesc că eşti în spatele meu, strângându-mă în braţe. Când adorm, te visez. A doua zi - the same.