Casa fericirii

Mă simt atât de singură, tot mai .. singură pe zi ce trece. Şi singurătatea se propagă atunci când simţi că nici ceilalţi nu te vor, ce te îndepărează de ei. Nu ai simţit niciodată că nu îţi poţi găsi liniştea nicăieri, şi că nu există nimeni care să te poată salva? Şi atunci închizi ochii, îţi înfigi căştile în urechi şi te laşi în voia viselor, singurele care te mai ţin în viaţă. Clipeşti şi începi să vezi soarele primăvăratic înceţoşat, restul lumii, toată aburită. Îţi ştergi obrajii calzi şi îţi aduci aminte dintr-o dată de mâinile tale reci. Degetele îţi tremură de frig, inima îţi tremură de spaimă şi durere. Te scalzi iar într-o ceaţă apoasă, şi te cuibăreşti în patul tău rece, care fură din căldura ta, şi deveniţi unul. Patul tău oftează şi şopteşte dojenitor: "Biata de ea.. iar plânge..". Închizi ochii complet şi îţi iei zborul către lumea viselor, unde totul e posibil.Poţi fi fericit, poţi să zâmbeşti cât vrei, lumea devine frumoasă, aşa cum ţi-o imaginezi. Un câmp infinit plin de flori şi case de care atârnă alte ciorchine de flori cu miros proaspăt, dulce, de primăvară. Începi să fugi, vrei să ajungi la casa ta. Casa visurilor tale.Saluţi cu câte un zâmbet politicos toţi vecinii care-şi udă grădina, fericiţi şi ei că a răsărit soarele călduros, cu dinţi.Mai mergi câţiva paşi şi te loveşte un miros plăcut de plăcintă, şi dintr-o dată apare mama ta cu o farfurie pe care e aşezată o minunată capodoperă a gastronomiei. Iei bucata de plăcintă, o îmbrăţişezi strâns pe mama şi mergi mai departe. Un căţel cu urechile lungi, cu blana cremoasă, începe să latre şi să alerge cu tine, cu limba scoasă, dornic să se alăture necunoscutei aventuri. Vrei atât de tare să ajungi acolo încât nu te poţi opri, şi simţi că îţi iei zborul. Căţelul zboară cu tine cu blana fluturându-i în vânt. Oamenii privesc către tine cum te ridici încet, încet, spre cer. Şi atunci, treci de nori şi ajungi la ea. La casa visurilor tale.Aterizezi pe un nor şi câinele porneşte înaintea ta, intrând direct pe uşă. E o casă mică, cu geamuri împodobite cu flori, cu un acoperiş din lemn care străluceşte şi parcă te înduioşează cu puterea lui de a sclipi în bătaia Soarelui. Te apropii cu paşi mici şi intri încet pe portiţă, unde scrie "Bine ai venit acasă, draga mea". Grădina râde de fericire că a venit primăvara, că ai venit şi tu cu ea. Te apropii de uşă şi vezi o plăcuţă deasupra ei "Casa fericirii". Intri cât de repede poţi, şi te afunzi şi mai tare în visul tău, visul care ai vrea să nu se mai termine. Un vis care se repetă, se repetă mereu, pentru fiecare dintre noi. Acesta e locul, momentul, clipa de graţie în care vom simţi că suntem cu adevărat fericiţi, în lumea noastră, în lumea viselor noastre.