Când oamenii se gândesc constant la un lucru, iar acel lucru pur şi simplu nu le mai părăseşte mintea, îi macină zilnic, oră de oră, minut de minut, secundă de secundă şi te afunzi în nişte banalităţi atât de abstracte. Stai şi te spânzuri de nişte întrebări şi de nişte răspunsuri aberante, de coincidenţe şi absurdităţi. Cunoaştere,da.. de asta avem nevoie. Şi ca drept urmare, eu nu cunosc singurătatea, de exemplu. Iar când nu cunoşti un lucru, nu ai de unde să ştii cum ar putea fi viaţa împreună cu el ! Temeinic aprofundez şi spun că singurătatea e mai mult izolare, nepătrundere de civilizaţie, libertate distrusă. Singur.. nici nu vreau să mă gândesc, nici măcar pentru o secundă să mă arunc în uitare şi să mă imaginez, singură.. no friends, nowone around me. Just me and my breathe.
Mă gândesc întruna la singurătate. Mă gândesc, cum ar fi să rămână unul dintre noi singur pe Terra. Cu ce scop să mai trăieşti oare ? Hehm . Profund spun că ajung uneori să mă gândesc cine sunt, de unde vin, încotro mă îndrept, cu ce scop şi nu-mi pot da un răspuns concret şi automat mă înec în gândul de singurătate şi ... vid, în fond. Mă percep aiurea. Fluieră doar aiureli în capul meu.
Mda; Pustiu. Tragic. Nonconformist. Total paralel cu realitatea. Anapoda. Incert. Neclar. Opac. Zero. Ciudat. Fără răspuns. Raze opuse. Perpendicular cu mulţimea vidă. Nimic. Paranoia. Pesimism. Ireal. Moarte. Crimă. Sânge. Te iubesc. I wanna rot in hell. Punct.
*old depression.