Nu e corect. Nu e corect ca eu să te iubesc şi tu să fii atât de orb încât să nu vezi că eu te iubesc. Nu e corect. Nu e corect nici că eu sunt un vierme metamorfozat într-o creatură cu principii umane care s-a îndrăgostit pur prosteşte de un drăguţ ca tine. Multe lucruri nu sunt corecte în lume. Aşa cum politica e un lucru total greşit, cum încălzirea globală are un impact foarte neplăcut asupra iernii, aşa cum viaţa unui om atârnă în fiecare zi de un fir de aţă. Ar putea cineva să schimbe soarta omenirii? Evident că nu. Nici marii filosofi ai timpurilor care au încercat să cunoască toate ramurile evoluţiei omului de la apariţie până în prezentul discuţiei nu au rezolvat mare lucru. Nimic nu e concret. Doar ne dăm cum presupusul. Aşa cum nici faptul că iubirea e un joc ce de foarte multe ori are un final trist,tragic,dezamăgitor nu-l poate nega nimeni. Da, te dezamăgeşte şi te face să nu mai crezi în ea. Te face să o înjuri, să o urăşti, să vrei ca ea să dispară, dar oare au toate gândurile astea negative vreun rol? Desigur că cea mai bună soluţie pentru a scăpa de *chinul* iubirii contemporane e să te sinucizi, ori să fugi de acasă, ori să furi/violezi/omori sau cine ştie ce altfel de ispravă. De ce e pentru unii viaţa atât de greu de înţeles? Dar de ce viaţa s-a transformat într-o metodă foarte simplă de a te rezuma doar la principii mediocre de viaţă precum anturajul sau traiul de pe o zi pe alta? De ce refuză toţi să trăiască viaţa frumos? Ah, da, era să uit de faptul că tuturor ne e frică să ne exprimăm un feeling liber, că ne e ruşine bla bla. Da, ne e frică să spunem ce gândim pentru că nu a avut cine să ne predea un curs la şcoală despre asta. Urâm frumosul ÎN ADEVĂRATUL SENS AL CUVÂNTULUI, şi nu mă refer la frumuseţea sânilor unei femei sau ale altor organe de *umplutură*, sau la muşchii parcă desenaţi de un grafician de nuduri ai unui bărbat, mă refer la frumuseţea de a te bucura de viaţă, LA FRUMUSEŢEA DE A ZÂMBI ŞI DE A LE TRANSMITE TUTUROR STĂRILE TALE DE FERICIRE ! NU ! Cum să zâmbeşti unui coleg când te simţi prea superior pentru un asemenea ins, cum să îmbrăţişezi o colegă dezamăgită de nota ei când o consideri o *redusă*, cum să faci toate astea când ne plasăm de unii singuri în anume filiere sociale, ne supranumim *centrul Universului*. Sfârşitul, da, sfârşitul tuturor lucrurilor va fi cel care ne va duce maturizarea la bun sfârşit. Deocamdată, cei ce pot înţelege sfârşitul sunt singurii capabili să se intituleze * maturi * - m-am abătut puternic de la tema subiectului şi o să vă rog să mă iertaţi, dar nu e vina nimănui că iubirea îţi face gândurile să zboare !
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu