Ochii mei sunt afumaţi de amintirile cu tine. Dimineaţa când mă trezesc, mă gândesc la visul cu tine. Când staţionez în faţa dulapului, mă gândesc că îmi voi alege hainele speciale pentru tine. Când servesc micul dejun îmi imaginez că te privesc în timp ce citeşti lecţiile pe care nu le-ai învăţat din timp. Când îl observ pe tipul de la meteo anunţând vremea mă gândesc că în locul lui eşti tu explicându-mi cât de mult mă iubeşti. Când alerg după tramvai, mă gândesc că alerg după tine să îţi ofer un ultim sărut. Când ajung la şcoală, mă gândesc că tu vei eşti deja în clasă, aşteptându-mă. Când ajung în clasă, observ că nu eşti acolo şi sper în continoare că vei apărea pe parcursul zilei. Când alerg până la magazin, sper că vei fi acolo să te pot îmbrăţişa. Când ziua de chin şcolar e gata, sper că te voi întâlni din întâmplare în drum spre ieşire, să putem merge împreună până ne vom despărţi. Când aştept tramvaiul sper că vei apărea şi tu, şi vom aştepta tramvaiul împreună. Când mă urc în tramvai, sper că te voi întâlni pe un scaun înăuntru, şi voi putea să mă aşej lângă tine să te ţin de mână până ne vom despărţi. Când urc scările spre casă, sper că te voi întâlni aşteptându-mă în faţa uşii cu un buchet de flori. Când ajung acasă, vreau să-ţi trimit un mesaj, să te salut, dar mă răzgâdesc. Când îmi vibrează telefonul îmi tresare inima sperând că eşti tu. Când îmi fac temele, mă opresc din minut în minut să îmi amintesc de tine. Când ai mei ajung acasă, evit să le vorbesc de teamă să nu-mi citească gândurile. Când mă pregătesc de culcare, mă gândesc la tine. Când pun capul pe pernă, mă gândesc că eşti în spatele meu, strângându-mă în braţe. Când adorm, te visez. A doua zi - the same.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu