Vreau să simt.. ceva. Să simt nu contează ce, orice. Fericire, tristeţe, nu contează. Acuma tot ce simt e nimic, aşa, un nimic care oscilează între negru şi alb, care se preschimbă la final în gri. Respir din griul ăsta, mă sufoc cu el. M-am săturat de el. Nu mai pot nici să plâng, nici să râd. E o crimă în mine. Un film care nici final n-are. E un permanent nimic în care plutesc. Singurătatea doare, da' n-o simţi decât când apare unu şi te-ntreabă ce faci în timpul liber. Uite că nici eu nu ştiu ce fac. Nimic nu fac. Respir, mă droghez cu note muzicale, şi adorm cu capu-n cărţi. Ce fel de viaţă e asta?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu