Frumuseţe de moment

Când vezi un om pe stradă, nu te uiţi mai întâi la inima lui, da, aşa e. Purtăm pe umeri blestemul prejudecăţii. Ar trebui totuşi, să ne deschidem odată pentru totdeauna ochii, deşi e mult prea greu.
Da, niciodată nu ne vom simţi atraşi de o persoană care nu e frumoasă. Dar, credeţi-mă, cu cât eşti mai frumos pe interior, mai bun, mai paşnic, binevoitor, iubitor, cu atât exteriorul devine strălucitor, reuşeşti să emani prin toţi porii buna ta dispoziţie, energia pozitivă.
Am întâlnit multe persoane care nu erau frumoase la fizic, dar aveau un suflet nesfârşit de bun. Atunci, sincer, uiţi de orice asptect fizic, înfăţişare, pentru că frumuseţea e atât de efemeră...dar sufletul nu îmbătrâneşte niciodată.
Crede-mă, degeaba eşti mereu perfectă din punct de vedere fizic, cu ochii îndesaţi de machiaj, cu măsurile mereu la standardele impuse, dacă sufletul te trădează, dacă gradul de inteligenţă e mai mic decât lungimea tocurilor pe care le ai în picioare, ori maşina pe care o ai prinde o viteză de 2 ori mai mare decât capacitatea ta de a rezolva o ecuaţie de gradul 2.
Nu, nu contează dacă ai nasul nu ştiu cum, sau bărbia altfel, sau picioarele grase, sau câteva straturi de grăsime în plus, un coş pe frunte sau un defect pe care tu nu ţi-l suporţi. Nu, dragul/draga mea, dacă tu eşti bun cu tine, cu ceilalţi, dacă respecţi ceea ce ai şi te bucuri de tine aşa cum eşti, aşa cum te-a dat Dumnezeu, e tot ce contează. Zâmbeşte, societatea e oricum parşivă şi plină de prejudecăţi. Fă-te auzit prin ceea ce eşti în esenţă, nu ceea ce văd oamenii în primele 3 secunde de când te-au zărit. Concentrează-ţi puterea în ochi, în suflet, şi străluceşte! Asta e tot ce contează.